Vaginul: de vorbă cu organele mele

Perspectiva mea ca fetiță

Ziua 1: Primii pași ca fetiță
Când eram fetiță, nu înțelegeam prea multe despre vaginul meu. Era o parte ascunsă a corpului meu, despre care nu se vorbea mult în familie sau în cercul meu de prieteni. În primele mele experiențe, vaginul meu nu era ceva despre care să mă gândesc în mod constant, dar simțeam că există acolo, ca o zonă a corpului de care nu aveam voie să vorbesc sau să o explorez prea mult. Nu aveam un nume clar pentru el, decât ceea ce învățam vag și din jurul meu, o zonă despre care aveam senzația că e tabu.
Deși nu înțelegeam foarte mult despre el, uneori simțeam o curiozitate naturală legată de această zonă a corpului. În copilărie, am observat că fetele și băieții erau diferiți, dar nu aveam cum să înțeleg pe deplin diferențele. Mă întrebam de ce fetele erau construite diferit, dar și de ce fetele nu vorbeau despre vagin sau despre alte aspecte ale corpului lor așa cum băieții vorbeau despre penisul lor.

Ziua 2: Întrebările și tăcerea
Pe măsură ce am crescut, am început să simt o fărâmă de rușine legată de vaginul meu. Dacă eram curioasă sau întrebam prea mult, oamenii nu păreau să vrea să îmi răspundă. De obicei, mă simțeam un pic jenată să pun întrebări despre corpul meu și, uneori, chiar să mă uit la el. Deși începusem să înțeleg că există o diferență mare între băieți și fete, acest lucru mi se părea de-a dreptul ciudat.
Nu îmi dădeam seama de ce corpul meu era privit într-un mod atât de secret, dar totuși resimțeam o curiozitate și o atracție față de această zonă din mine pe care nu o puteam exprima. Mă întrebam, dar nu aveam cui să pun întrebările. Tot ce îmi rămânea era să mă ascund în tăcere și să aștept să creștem pentru a înțelege mai multe.

Perspectiva mea ca femeie
Ziua 3: Maturitatea și descoperirea
Acum, ca femeie, am ajuns să înțeleg mai profund vaginul meu și semnificația sa. Este mult mai mult decât o zonă de care trebuie să fiu conștientă din punct de vedere fiziologic. Este o parte a corpului meu care mă definește nu doar în sens fizic, dar și emoțional. Este locul în care se nasc sentimentele cele mai adânci de conexiune, de vulnerabilitate și de putere. De asemenea, este legat de identitatea mea feminină și de sexualitatea mea.
Am învățat, în timp, să îmi iubesc vaginul, să nu-l mai văd doar ca pe un „obiect biologic”, ci ca pe o parte vie a mea, care mă face să mă simt întreagă și completă. Îmi dau seama că nu trebuie să mă simt rușinată sau incomodă față de el, ci să-l privesc cu respect și cu iubire, ca pe un loc sacru care face parte din procesul meu de a fi femeie.

Ziua 4: Despre relația cu sexualitatea
Relația mea cu vaginul meu nu este doar despre sex, dar despre o legătură mai profundă cu mine însămi. Când mă simt în siguranță și iubită, vaginul meu devine o sursă de plăcere și de putere. Mă simt conectată nu doar fizic, dar și emoțional cu partenerul meu. Atunci când sunt conștientă de propria mea sexualitate, vaginul meu devine un simbol al femeii pe care am devenit-o, al puterii și al vulnerabilității deopotrivă.
Totodată, am realizat că vaginul meu este și un loc al auto-îngrijirii, al reconcilierii cu sinele și cu dorințele mele cele mai adânci. Înțeleg acum că sexualitatea mea este un proces care evoluează și că trebuie să învăț să mă simt confortabil în propria mea piele, fără a mă simți judecată sau presată de standardele exterioare.

Ziua 5: A învăța să fiu femeie în relație cu vaginul meu
Vreau să continui să învăț despre mine și să trăiesc această relație cu vaginul meu într-un mod liber, fără teama rușinii sau a judecății. Este locul meu sacru, al intimității și al dorințelor. Înțeleg acum că este un loc ce deservește respect, o parte integrantă a femeii care sunt. Nu sunt doar o femeie care simte dorință, ci o femeie care își cunoaște propriile nevoi și dorințe, care învață să se împlinească și să își ceară ceea ce merită.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir