Sexualitatea copilului tău începe cu tine

Despre începuturi, sex și vorbe nerostite

Astăzi am simțit iarăși freamătul acela în mine...
Când vine un părinte și îmi șoptește, cu voce stinsă, că nu știe cum să-i spună copilului său ce este un penis sau o vulvă.
Când un adolescent mă privește cu rușine și întreabă dacă e „normal” să se atingă.
Când o mamă izbucnește în lacrimi pentru că și-a surprins fetița jucându-se „acolo” și i-a spus, în grabă: „Nu-i voie!”
Toate aceste momente îmi aduc aminte că... sexualitatea nu începe în adolescență. Ea începe odată cu viața. Cu pielea. Cu atingerea. Cu plăcerea de a fi ținut, mângâiat, privit.

Cum le-aș spune părinților... să spună copiilor despre sex

Nu e despre „educație sexuală” în sensul sec al cuvântului. E despre intimitate, corporalitate, încredere și sens.
Îi invit pe părinți să-și întrebe mai întâi ce simt în corp când zic cuvântul sex.
Ce au învățat ei? Ce au ascuns? Ce au dorit, dar n-au rostit?
Pentru că, dragă mamă, dragă tată...
Nu poți vorbi deschis cu copilul tău, dacă nu ești deschis în tine.

Le spun:
Spuneți-i fetiței voastre că vulva ei e un loc prețios, intim și sensibil, așa cum este inima sau gura.
Spuneți-i băiețelului că penisul lui nu e rușinos, dar că e doar al lui, și doar el are dreptul să-l atingă, în siguranță.

Cuvintele pe care le folosim trebuie să fie adevărate și simple.
Nu „păsărică”, nu „puță”.
Ci: vulvă, penis, testicule, sâni.
Cu calm. Cu iubire. Cu respirație conștientă.

Cu copiii mici... vorbesc jucându-mă. Curiozitatea e sfântă.

„Știi cum fiecare floare are o parte prin care face alte flori? Așa și oamenii.”
Le vorbesc despre corpurile lor așa cum sunt: vii, senzitive, diferite, minunate.

Dacă întreabă: „Cum intră bebelușul în burtă?”
Le răspund cu sinceritate:
„Bărbatul și femeia se iubesc, și când corpurile lor se îmbrățișează într-un mod special, spermatozoidul de la bărbat se întâlnește cu ovulul femeii. Și de acolo începe o viață.”
Fără fabule. Fără minciuni.

Cu adolescenții... creez spațiu. Nu forțez. Dar nu fug.

Îi ascult. Îi privesc fără să clipesc.
Le spun că da, dorința e puternică. Că da, corpul lor începe să vibreze altfel. Că e firesc să se atingă. Că nu sunt „stricați”.

Vorbesc cu ei despre masturbare ca act de intimitate, nu de vină.
Despre erotism ca limbaj.
Despre consimțământ, nu doar ca regulă, ci ca reverberație a respectului de sine.

Le spun:
„Ai dreptul să spui DA. Ai dreptul să spui NU. Ai dreptul să nu știi încă.”
Și mai ales: „Plăcerea nu e interzisă. E sacră, atunci când e aleasă.”

Cu părinți și adolescenți împreună... deschid spațiul rupturii și reîntâlnirii

Uneori, îi așez față în față.
Le cer să se privească, fără cuvinte, 30 de secunde.
Și apoi, întreb:
„Ce e greu să spui?”
„Ce ai vrea să auzi de la el/ea?”

Părintele tremură. Adolescentul râde ironic. Dar încep, încet, să se recunoască.
Să vadă că nu sunt dușmani. Ci doar două ființe speriate care caută drumuri spre adevăr.
Le dau metafore: „Sexualitatea e ca un foc. Poate încălzi. Sau poate arde. Învățăm împreună cum să-l ținem viu fără să ne rănim.”

Cuvânt final (pentru astăzi):sexualitatea NU se învață. Se descoperă. Împreună.
Nu le dau rețete părinților. Nu le spun copiilor să se rușineze.
Le ofer întrebări, prezență, atingeri blânde și cuvinte curate.
Pentru că nu există „prea devreme” când vine vorba despre a vorbi cu adevăr.
Există doar tăceri care dor, și cuvinte care pot vindeca generații.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir