Nu ți-am spus niciodată, dar te vreau.
Nu în felul grăbit și superficial în care lumea cere. Te vreau cu totul. Cu mirosul pielii tale dimineața. Cu tăcerile tale încărcate. Cu mâinile tale grele de semnificații.
Când mă gândesc la tine, mă ud. Uneori doar de la un gând scurt, tu în spatele meu, fără cuvinte, cu respirația ta caldă pe ceafa mea. Alteori, îmi imaginez cum mă iei cu privirea înainte să mă atingi, cum îmi desfaci rochia lent, ca pe un ritual interzis.
Mi-e dor de ceva ce n-a fost.
Mi-e dor de tine între coapsele mele, nu doar cu trupul, ci cu prezența ta completă.
Mi-e dor de tine în mine, nu doar fizic, ci cu vocea ta care-mi spune: „Ești a mea acum.”
Te visez când îmi ating pielea. În nopțile în care nu mai pot să mă prefac că ești doar un gând, las dorința să curgă.
Și da… mă ating cu tine în minte.
Cu fanteza ta în spatele pleoapelor mele. Cu numele tău nerostit, dar strigat în tăcere.
Dacă ai ști ce faci din mine doar cu o privire…
Te aștept în fantezie. Acolo, mă ai deja.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir