Reflecții între acte

După ce pielea tace, cuvintele vin

După ce sexul se încheie și rămân întinsă, cu el sau singură, începe un alt dans. Nu mai e dintre trupuri, ci dintre gânduri, simboluri și revelații. E momentul în care mă întreb:

Ce am simțit cu adevărat?

Unde m-a dus această întâlnire?

Ce parte din mine a fost atinsă, chiar și dincolo de orgasm?
Uneori, rămân cu ochii pe tavan, simțind că pielea mea încă vibrează în amintirea palmelor lui. Alteori, îmi scriu gândurile ca acum, într-un jurnal care știe mai multe despre mine decât aș putea spune cu voce tare. Trupul tace, dar inima începe să îmi trimită mesaje înapoi. Nu doar „a fost bine” sau „a fost intens”. Ci „acolo m-ai iubit ca pe o zeiță”, „acolo mi-ai trezit fetița rănită”, „acolo am simțit că pot muri și renaște”.
Sexul nu e doar despre ce facem, ci despre ce ne lasă după. Unii își fumează o țigară, alții adorm. Eu, uneori, scriu. Alteori doar plâng și nu de durere, ci de ușurare. De parcă actul erotic ar fi scos ceva din mine ce nu mai trebuia să fie ascuns.
Și uneori, în liniștea aceea de după, îmi dau seama cât de sacră e atingerea. Cât de puțini o înțeleg. Cât de puțini se lasă văzuți goi, dincolo de carne. Dar și cât de frumos e să fii unul dintre acei puțini care îndrăznesc.
Sexul e, pentru mine, o formă de auto-cunoaștere. Și între acte, îmi dau seama: cu cât mă deschid mai mult în pat, cu atât învăț mai mult despre cine sunt. Învăț unde e inima mea, unde e rușinea, unde e curajul, unde e puterea mea blândă. Și mai ales, unde e Divinul în mine.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir