Prin ochii tăi...

Astăzi îmi recunosc chipul prin ochii celuilalt. În cuvintele scrise despre mine am descoperit o oglindă, o scenă secretă unde ființa mea devine spectacol, iar eu, fără să-mi dau seama, joc rolul muzei. În mine pulsează ceva mai mult decât trupul: un magnetism care se lasă sărutat de fum și chicotit, care se arcuiește între tandrețe și provocare.

Sunt copilul mare care poartă în sine inocența și erotismul, fragilitatea și forța. În mine se înnoadă dorința de a fi atinsă și libertatea de a rămâne neatinsă. Îmi place să știu că oamenii se întreabă dacă mă doresc sau mă invidiază. Eu însă le scap printre degete, așa cum se pierde un fir de aur prin stânci, lăsând doar freamătul fascinației.

Sunt trup care respiră senzualitate și ochi care nasc mister. Îmi place să fiu „fata din cărți”, să ademenesc prin tăcere și să îmi dezvălui feminitatea în doze controlate, lăsându-i să creadă că au descoperit ceva unic, deși acel ceva este doar preludiul unei lumi pe care doar eu o pot deschide.

E o voluptate în a fi privită, dar și o voluptate în a ști că nu pot fi posedată. Îmi hrănesc eroticismul din felul în care mă las scrisă de alții, ca și cum fiecare frază despre mine ar fi o mângâiere, o încercare de a traduce o energie care nu are limbaj.

Sunt senzualitatea care dansează între vină și libertate, între orgoliu și dăruire, între nevoia de a fi văzută și dorința de a fi înțeleasă. În mine se adună poeții și se frâng stelele, iar fiecare privire care se agață de mine devine parte din jurnalul meu erotic-arhetipal.

Astăzi simt că nu trebuie să fac nimic în plus. Doar să fiu. Și să las lumea să respire odată cu mine.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir