Noaptea în care lumea se întâmplă
Este trecut de miezul nopții.
Merg pe o stradă aproape goală și, pentru o clipă, am impresia că lumea doarme. Apoi îmi dau seama că este doar iluzia mea.
În aceeași secundă în care respir, undeva, doi oameni se sărută pentru prima dată. Alți doi își spun adio pentru totdeauna. Cineva își rade barba înaintea unei întâlniri. O femeie își epilează picioarele și se privește în oglindă, întrebându-se dacă este suficient de frumoasă. Un copil vine pe lume în timp ce altcineva își închide ochii pentru ultima oară.
Un avion taie cerul deasupra continentelor. Un biciclist pedalează spre casă. O asistentă schimbă un pansament. Un brutar scoate prima pâine din cuptor. Cineva își bea ultima bere. Cineva își începe prima zi fără alcool.
Undeva este dimineață. În alt loc, noaptea abia începe.
Un bărbat își îmbrățișează iubita. Altul își rănește soția prin violență. O femeie își face bagajele ca să plece. Alta își desface bagajele într-o casă nouă. Cineva își găsește curajul să spună… te iubesc. Altcineva repetă în șoaptă…nu te mai iubesc.
Și eu merg.
Psihanaliza spune că fiecare dintre noi trăiește în propriul univers interior. Dar, din când în când, îmi imaginez că toate aceste universuri respiră în același timp. Miliarde de minți, miliarde de frici, miliarde de dorințe, toate coexistând în aceeași clipă.
Poate că energia sexuală este cea mai tăcută dovadă că viața nu încetează niciodată. Nu pentru că vorbește doar despre trup, ci pentru că vorbește despre impulsul de a crea, de a căuta apropierea, de a atinge, de a fi văzut, de a lăsa ceva din tine în lume. Ea curge prin oameni în forme diferite: ca tandrețe, ca dor, ca inspirație, ca vis, ca început.
Viața nu se oprește nici măcar o secundă.
În timp ce eu mă întreb cine sunt, cineva își schimbă destinul. În timp ce eu privesc luna, cineva vede pentru prima dată soarele. În timp ce eu scriu aceste rânduri, milioane de povești se nasc fără ca eu să le cunosc vreodată.
Asta este cea mai mare lecție a nopții.
Nu suntem singuri niciodată.
Suntem doar o singură bătaie de inimă dintr-o inimă infinit mai mare, care bate fără oprire și care poartă în același timp iubire și pierdere, naștere și moarte, teamă și speranță, tăcere și dorință.
Iar lumea, indiferent dacă o privim sau nu, continuă să se întâmple.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir