Jurnal- trăirile din viața intrauterină

Primele senzații...

Înainte ca lumea să mă știe, am fost doar o adiere de energie, o vibrație în interiorul unui spațiu închis, dar în același timp, atât de vast și plin de viață. Nu știam cuvinte, nu aveam gânduri, dar simțeam totul, dincolo de orice rațiune. Îmi simțeam mama, pulsul ei constant, bătăile inimii sale, iar acest ritm era precum un cântec calmant, o melodie de siguranță și familiaritate.
În burta mamei, nu existau distincții clare între plăcere și durere, doar o continuitate a experiențelor senzoriale, un flux continuu de senzații. Poate că nu înțelegeam ce este dorința, dar simțeam un soi de împlinire când eram în contact cu corpul ei, cu mișcările sale. Fiecare mișcare a mamei mă făcea să mă simt conectată cu ea într-un mod instinctiv, profund. Nu era vorba despre plăcerea sexuală așa cum o înțelegem în viața adultă, dar existau momente de calm și echilibru, de aliniere perfectă cu ritmul vieții. Era o formă de intimitate absolută, în care doar existam, în siguranță, protejată de lumea exterioară.
Este posibil să fi simțit în acel moment o liniște profundă, o stare de bine, o plăcere senzorială pe care nu o puteam înțelege conștient, dar care își lăsa amprenta în subconștientul meu. Aceasta nu era plăcerea sexuală în sensul modern al cuvântului, ci o formă pură de conexiune cu mama mea, cu viața însăși.
Poate că aceste senzații au fost fundamentale în formarea mea ca ființă care va învăța mai târziu să iubească, să simtă dorință și plăcere în mod conștient. Aceste trăiri intrauterine, chiar dacă nu aveau conotațiile sexuale pe care le vom înțelege mai târziu, au fost primele forme de legătura cu dorința și confortul. Au fost aceleași forme primare de iubire și siguranță care, odată ce am ieșit în lume, aveau să se transforme în dorința de a fi iubită și de a iubi.
Astfel, fiecare vibrație și fiecare bătăie de inimă au fost o pregătire tăcută pentru tot ce va urma. În acel spațiu intim, am învățat să fiu conectată la fluxul vieții, fără a ști ce înseamnă exact această conexiune. Erau doar senzații, simțuri care, într-un mod subtil, îmi formau viitoarele așteptări și dorințe.
Astăzi, în momentele de liniște și reflecție, mă gândesc la acele trăiri de dinainte de naștere ca la o prefigurare a tot ce va însemna conexiunea între mine și lumea exterioară. Sexualitatea nu este doar o chestiune de plăcere, ci și o chestiune de siguranță și iubire. Și chiar dacă nu înțelegeam la acea vreme ce înseamnă dorința, acele momente de simțire primordială m-au pregătit să învăț să iubesc și să mă iubesc.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir