Jurnal - scena din pat

Reflectând asupra a ceea ce am simțit în mine

Am rămas în liniște câteva momente, după ce ne-am reconectat, simțind fiecare pas al celui care mă atinge. Corpul meu părea să răspundă la un impuls mai profund, unul care nu ținea doar de dorință, ci de o nevoie acută de a mă elibera, de a lăsa în urmă tot ce a fost greu între noi, tot ce nu am spus și tot ce nu am înțeles complet. Poate că sexul, în acest context, devine un limbaj al corpului, mai sincer decât orice cuvânt ar fi putut exprima în acele momente.
Simțeam cum trupul meu se relaxează treptat, chiar și atunci când inima încă bătea rapid, încă plină de tensiunea acelei certuri. Dar cu fiecare mișcare, cu fiecare atingeri, am simțit cum această tensiune se topea, ca un gheață care se topește la contactul cu căldura. A fost o transformare subtilă, dar profundă. Era ca și cum fiecare fibre a corpului meu recunoștea acea reconectare nu doar în termeni fizici, ci și emoționali.
Am închis ochii pentru câteva momente și am lăsat instinctele să preia controlul. Sentimentul a fost diferit față de ceea ce mă așteptam: nu era vorba doar de plăcere în sine, ci de o eliberare a emoțiilor pe care le-am păstrat închis între mine și partenerul meu. Eram prezentă în acel moment, dar și în multe altele din trecutul nostru, amintind toate momentele de conexiune pe care le-am avut și toate cele care au fost pierdute din cauza tensiunilor. În acel moment, simțeam că nu doar trupurile noastre erau acolo, dar și tot ce am fost și am trăit împreună până în acel punct.
Mi-am simțit pielea sensibilă, fiecare atingere devenind mai intensă, mai semnificativă. Și am înțeles, în adâncul meu, că nu eram doar o femeie în acel pat, eram tot ce am trăit, tot ce am simțit, toată iubirea și durerea care s-au amestecat de-a lungul timpului. A fost o amestecare complexă între nevoia de a fi iubită și dorința de a fi auzită, de a fi înțeleasă, dar fără să am nevoie de cuvinte. A fost un act de vindecare în sine, nu doar printr-o apropiere fizică, ci prin acceptarea întregii mele ființe.
În acel moment, am realizat cum sexul poate fi o formă de comunicare tăcută, o cale prin care ne împărtășim vulnerabilitățile, dorințele și fricile noastre cele mai adânci. Îmi amintesc că am început să mă relaxez mai mult, să simt cum acea furie lăsată în urma certurilor se transformă într-un flux de energie care curge prin mine, prin întreaga mea ființă. Fiecare mișcare a fost o modalitate de a îmi adresa propriile blocaje, de a mă elibera de toate fricile și anxietățile care mă țineau legată de trecut.
Știu că în acel moment am simțit o reconectare profundă, dar și o eliberare, ca și cum mă descătușam de toate acele lucruri pe care le păstram adânc în sufletul meu. A fost o experiență în care am învățat din nou să am încredere, să îmi dau voie să simt și să fiu vulnerabilă. La fel ca într-o sesiune de terapie, am început să îmi dau voie să mă simt liberă de orice teamă sau rușine, conștientizând că acest moment face parte dintr-un proces de reconectare cu mine însămi.
Poate că sexul, în acest context, nu a fost doar despre satisfacerea unei dorințe fizice, ci despre deschiderea unei porți către o înțelegere mai profundă a nevoilor și dorințelor mele, dar și ale lui. Mă simțeam într-un loc sigur, în brațele lui, iar acest spațiu de siguranță m-a ajutat să învăț din nou cum să mă dau complet, fără teama că voi fi respinsă sau rănită. A fost un act de încredere profundă, care nu doar că a consolidat legătura noastră, dar mi-a permis să îmi dau voie să mă vindec.
Și în acele momente, am realizat că nu e nevoie să ne ferim de intimitatea noastră, de plăcerea noastră, de trăirile noastre. Aceste momente sunt o parte din noi, un mijloc prin care putem învăța să ne reconectăm și să ne iubim pe noi înșine și pe cei din jurul nostru, chiar și în fața conflictelor.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir