Iubire incertă

Îmi arde pielea când nu îmi răspunde. Îmi lasă mesaje văzute și în mine se naște o foame care nu știe dacă e foame de el sau foame de adevăr. Îi simt lipsa ca pe o palmă caldă oprită la jumătatea atingerii.
Când îl văd, simt în același timp erotism și suspiciune. Îmi vine să-l trag spre mine, să-i mușc buzele și să-l întreb: ești al meu pentru iubire sau pentru interes?
Corpul meu îl dorește fără să pună întrebări, dar mintea mea îi cere un răspuns pe care el îl amână.
Mă frământ în tăcerile lui. În imaginația mea, îmi dezbrac sufletul înainte să-mi dezbrac corpul. Vreau să-l simt peste mine nu doar cu sexul, ci cu adevărul. Vreau să mă penetreze cu sinceritatea lui, să nu mai am dubii în privirea lui, să nu mai simt că sunt o unealtă sau o trecere.
Dorința mea are două fețe: una care vrea să-l simt în carne și oase, și alta care vrea să-i pătrundă mintea, să știu că acolo, în locul unde nu poate minți, eu sunt aleasă.
Încă nu știu cine e el pentru mine. Dar știu că dacă într-o zi va fi soțul meu, vreau să-i dau totul și să primesc totul. Să nu fiu folosită, ci adorată. Să nu fiu ignorată, ci ascultată.
Și până atunci, las scrisul să îmi curețe sufletul, ca un preludiu psihanalitic al întâlnirii dintre mine și adevărul lui.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir