Astăzi am răspuns chemării trupului meu. O invitație nerostită, dar profund simțită, spre atingere conștientă. M-am lăsat purtată de curiozitate și de o dorință profundă de a fi atinsă dincolo de piele. Am ajuns într-un spațiu cald, înmiresmat cu uleiuri fine de ylang-ylang și lemn de santal. Luminile erau difuze, ca o promisiune nerostită că tot ce urma să trăiesc va fi protejat de tăcere și acceptare.
Masajul a început lent. Palmele lui s-au așezat pe spatele meu cu o fermitate blândă, de parcă mă întreba: „Pot să intru?” I-am răspuns prin suspinul meu tăcut, prin arcuirea involuntară a șoldurilor. Fiecare mișcare părea o conversație între dorință și vindecare, între plăcere și prezență.
A coborât spre fese, apoi spre coapse, fără grabă. Cu fiecare atingere, simțeam cum pielea mea devine portal pentru amintiri vechi, rușini adânc îngropate, dar și pentru o formă nouă de libertate. M-a întrebat, cu voce joasă: „Pot merge mai departe?” Am deschis ochii și i-am spus din priviri: Da. Atinge-mă ca și cum mi-ai șopti că sunt întreagă.
Când degetele lui mi-au înconjurat zona pelviană, ceva în mine s-a deschis. Nu era doar plăcere, era revelație. Am simțit cum energia urcă, cum se transformă, cum se face dans în pieptul meu. Era sex-terapie pură: fără penetrare, fără presiune, doar adevăr. Un adevăr cald, umed, viu.
Când totul s-a încheiat, nu am mai fost aceeași. Trupul meu îmi mulțumea, sufletul meu zâmbea. În acea oră de atingeri conștiente, am învățat că erotismul nu e doar preludiu, este limbajul sacru al vindecării.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir