Când mă gândesc la el, simt cum trupul meu se deschide înaintea lui, ca o poartă spre paradis. Îmi tresare pielea doar la amintirea atingerii lui, la felul în care mâinile lui alunecă de-a lungul coapselor mele, mai întâi lent, aproape timid, apoi tot mai hotărât, ca și cum ar explora pământul sacru al Grădinii.
Când buzele lui se pierd pe gâtul și sânii mei, mă simt rod copt, mușcat și dorit. Mă prăbușesc în brațele lui, iar șoaptele mele devin un limbaj al dorinței pure. Îi aud respirația amestecată cu a mea, ritmul inimii lui care îmi lovește pieptul, și mă las dusă, mă las cuprinsă, ca Eva care știe că fructul interzis e singura adevărată cunoaștere.
Îl simt pătrunzându-mă și în acea clipă nu mai există nimic altceva, doar valuri care mă sfâșie și mă ridică, contopirea aceea primară care nu e doar sex, ci întemeierea lumii noastre. Fiecare mișcare devine o pictură vie pe pielea mea, fiecare gemet e un vers scris direct în trupul meu. Îmi mușcă buza, îmi prinde șoldurile, mă trage spre el ca și cum ar vrea să mă absoarbă în totalitate.
Și atunci, în explozia orgasmului, ne simt ca pe un întreg, soare și pământ, râu și albie, Adam și Eva redeveniți uniți, înainte de păcat și după rușine. O frumusețe infinită, pictată de natură în cea mai intimă scenă a ei: noi doi, goi și sacri, făcuți să ne regăsim.
El e casa mea. Eu sunt paradisul lui.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir