Întâlnire cu realitatea

Astăzi am găsit un pluș abandonat pe stradă. Murdar, uitat, dar cu ochii larg deschiși, îndrăgostiți, ținând o inimă în mână. L-am privit și, fără să vreau, am simțit cum mă ating, nu cu mâinile, ci cu o intimitate profundă, directă, care nu poate fi filtrată sau editată.

Am simțit dorința de a-l lua, de a-l strânge, de a-i simți vulnerabilitatea aproape de pielea mea. Există o tensiune erotică aici, dar nu în modul tradițional al dorinței sexuale; e mai subtilă, dorința de a intra în contact cu realitatea brută, de a simți viața care pulsează din imperfecțiune. Murdăria lui, abandonul lui, ochii care încă iubesc… toate acestea sunt senzuale în felul lor secret, aproape hipnotic.

Este prima dată când postez ceva real pe blog, fără artificii, fără filtre. Tot ce văd, tot ce simt, e aici, nealterat. E un gest de curaj și de intimitate: mă expun lumii așa cum simt, cu dorințele, fricile și fascinația mea pentru ceea ce e autentic.

Pe rețele sociale, frumusețea e sterilă, netedă, controlată. Dar aici, în fața unui pluș murdar, descopăr un erotism ascuns: imperfecțiunea e seducătoare, vulnerabilitatea e atingere, abandonul e chemare. Îmi imaginez cum mâinile mele i-ar cuprinde inima, cum aș simți ochii lui privind direct în ai mei, cum ambele noastre dorințe de a fi văzuți se întâlnesc într-un moment de adevăr.

Realitatea nu cere filtre. Realitatea șoptește, mângâie, provoacă. Și, uneori, doar prin îmbrățișarea imperfecțiunii putem simți cu adevărat atingerea vieții: erotică, senzuală, profundă.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir