Înainte de primul proces
Bine ai venit.
Nu într-o carte.
Nu într-un jurnal.
Ci într-un loc în care sufletul nu mai poate minți.
Aceste pagini nu sunt scrise pentru cei care caută răspunsuri rapide. Sunt pentru cei care au învățat să zâmbească în timp ce se prăbușesc pe dinăuntru. Pentru cei care au fost abandonați, răniți, umiliți, manipulați sau reduși la tăcere. Pentru cei care încă poartă în ei copilul care așteaptă să fie văzut.
Aici, emoțiile nu sunt metafore. Ele sunt personaje.
Abandonul va fi adus în fața instanței.
Rușinea își va spune povestea.
Dorința va mărturisi ce ascunde.
Tăcerea va vorbi.
Corpul va depune mărturie despre ceea ce mintea a încercat să uite.
Iar Speranța va aștepta, răbdătoare, la ușa fiecărui proces.
Acesta nu este un tribunal al vinovăției.
Este un tribunal al adevărului.
Nu vom condamna oameni, ci mecanisme psihice. Nu vom judeca victime, ci rănile care au învățat să se ascundă în spatele zâmbetelor, al succesului, al perfecționismului sau al iubirilor imposibile.
Poate că, în timp ce vei citi, te vei întâlni cu tine însuți. Poate că unele pagini vor durea. Altele vor aduce liniște. Dacă într-un moment vei simți că povestea seamănă prea mult cu a ta, amintește-ți că nu trebuie să porți singur această povară. Uneori, primul pas spre vindecare este să vorbești cu cineva în care ai încredere: un prieten, un membru al familiei, un psiholog sau, dacă aceasta face parte din credința ta, un preot.
Fiecare proces din acest jurnal este, de fapt, o invitație.
Nu să-i judeci pe alții.
Ci să ai curajul de a te întâlni cu propriul tău adevăr.
Instanța este deschisă.
Primul proces poate începe.
Procesul Abandonului.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir