Îmbibată în ceartă

Jurnal- O ceartă care s-a transformat în reconciliere

Azi a fost o zi dificilă, una din acelea în care cuvintele pot răni mai mult decât ne-am dori. M-am certat cu el. Nu a fost marele motiv, nu era ceva ce nu puteam depăși, dar mi s-a părut că am fost blocată într-o spirala a neînțelegerii. Discutăm de multe ori despre lucruri mici care se adună, iar în mijlocul acelei furtuni, m-am simțit departe, într-o lume paralelă de frustrare și supărare.
Mă simt ca și cum o furtună s-a dezlănțuit în interiorul meu, cu emoțiile zbătându-se, fără a putea să le pun în cuvinte. Am încercat să îmi explic, să îmi apăr punctul de vedere, dar știu că, adesea, în mijlocul unei ceartă, nu este vorba despre a câștiga. Este vorba despre a simți, despre a aduna furia și tristețea și despre a le transforma în ceva care să ne unească, nu să ne despartă.
Apoi, ceva s-a schimbat. După o tăcere apăsătoare, am simțit cum tensiunea dintre noi începea să se topească. Nu era vorba de a face pace prin cuvinte, ci printr-o conectare mai profundă, dincolo de supărarea de moment. Ne-am apropiat, fără să mai fie nevoie de cuvinte. L-am simțit, chiar înainte de a-l atinge, cum își cere iertare cu privirea. Eu am simțit la fel, dar m-am lăsat purtată de acea dorință de reconciliere.
Sexul, într-un astfel de moment, nu a fost doar un act fizic, ci o punte, o cale de a ne reîntâlni după ce am fost despărțiți de conflict. A fost o chemare subtilă, un gest de a ne elibera împreună de greutatea cuvintelor aruncate și a emoțiilor necontrolate. Într-un fel, întregul corp al meu știa ce să facă. Aș spune că nu am mai avut nevoie de prea multe cuvinte pentru a înțelege ce simțim unul pentru celălalt. L-am simțit apropiindu-se de mine, mi-am lăsat corpul să reacționeze, să fie prezent în acele momente, lăsând în urmă toată furia și durerea.
A fost o reconectare bruscă, dar atât de necesară. Nu doar trupurile noastre au fost implicate, ci și inima mea, care s-a redeschis. A fost un act plin de dorință și de abandon, dar și de iertare. Când a venit vorba de sex în acea seară, am simțit că începem de la zero, fără greșelile de înainte, doar noi doi și acea energie sexuală care s-a transformat într-o formă de reconciliare.
În acel moment, nu mai conta ce am spus sau ce am făcut înainte. Tot ce conta era că ne aflam acolo, împreună, fără rușine, fără amintiri dureroase, doar o conexiune reală și profundă între noi. Am simțit că prin sex nu am făcut doar dragoste, ci am și depășit conflictul, am tras un semn de egalitate între noi și am învățat să ne iertăm, chiar și printr-o formă de intimitate care ne lega mai mult decât orice cuvânt ar fi reușit să o facă.
În acea noapte, am realizat că iubirea nu este doar despre momentele frumoase, ci și despre cum învățăm să trecem împreună prin momentele dificile. A fost un fel de eliberare, o curățare, o întoarcere la esența noastră. Aceasta este o formă de reconciliere, în care nu doar cuvintele sunt importante, ci și felul în care învățăm să ne comunicăm prin gesturi, prin prezența fizică și emoțională. Poate că atunci când ne simțim blocați în conflicte, sexul devine o cale de a regăsi acea liniște care nu poate fi găsită în alte forme de comunicare.
Mă simt mai ușoară acum. Poate că certurile nu dispar niciodată complet, dar mă bucur că am învățat să le transformăm în momente de apropiere și de reafirmare a legăturii noastre.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir