Să vorbim despre seducție.
Pentru că sistemul nu ne-a cucerit prin forță. Ne-a cucerit prin promisiuni.
Mai întâi ne-a spus că trebuie să învățăm pentru a avea un viitor. Apoi că trebuie să obținem note bune pentru a avea oportunități. Apoi că trebuie să avem o carieră pentru a fi independenți. Apoi că trebuie să avem o casă pentru a fi în siguranță, o mașină pentru a fi mobili, haine potrivite pentru a fi acceptați și bani pentru a ne putea permite experiențele pe care nu mai avem timp să le trăim.
Și fiecare promisiune a venit cu o factură.
Ne-am dorit o casă, am semnat pentru treizeci de ani. Ne-am dorit o vacanță, am cumpărat-o în rate. Ne-am dorit un telefon mai bun, deși cel vechi încă funcționa. Ne-am dorit haine noi, deși dulapurile erau pline.
Apoi ne-am întors la muncă pentru a putea plăti toate aceste lucruri.
Și am numit asta succes.
Ce ironie erotică: să fii sedus de libertate și să ajungi să te legi singur.
Să visezi la independență și să-ți construiești o existență în care fiecare lună îți amintește cât de puțin îți aparține.
Să cumperi simbolurile unei vieți împlinite în timp ce îți sacrifici tocmai condițiile care ar face posibilă împlinirea.
Nu spun că banii sunt răi. Nu spun că educația este inutilă sau că orașul este o închisoare pentru toată lumea. Educația poate elibera, medicina poate salva, tehnologia poate apropia, iar un loc de muncă poate oferi demnitate și sens.Dar când mijloacele devin scopuri, când acumularea devine identitate și când supraviețuirea financiară înghite însăși viața pentru care muncești, ceva s-a inversat.
Nu mai folosim banii ca să trăim. Începem să ne folosim viața ca să justificăm banii pe care îi câștigăm.
Și nimeni nu ne avertizează că poți ajunge să ai o viață admirabilă din exterior și să te simți un chiriaș în propriul corp.
Un corp care se trezește obosit. Care mănâncă fără să guste. Care face sex cu mintea încă la serviciu. Care adoarme cu telefonul în mână și se trezește verificând notificări, de parcă lumea s-ar prăbuși dacă ar lipsi zece minute din ea.
Un corp care funcționează.
Dar mai simte?
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir