Goală

Fără titlu...

Deschid ultima zi din an ca pe o piele subțire de timp. O simt cum se desprinde încet de mine, încă vie, încă vibrând de tot ce a fost. În această zi, iubirea mea erotică nu este doar dorință este tensiune, memorie, răbdare și foame. Foamea aceea care nu se stinge, ci se rafinează.

Iubirea mea cu el trăiește în absență. Și absența ne-a devenit profesor. Distanța nu este doar geografică, este un spațiu psihic în care se adună dorul, frustrarea, fantezia, nesiguranța și speranța. Îl iubesc prin lipsă. Îl doresc prin așteptare. Trupul meu îl știe chiar și când nu-l atinge. Erotismul nostru s-a mutat în voce, în cuvinte, în pauze, în tăceri care ard mai tare decât pielea.

Suferințele pe care le îndurăm nu sunt semn de slăbiciune, ci de investiție. Certurile noastre sunt inevitabile pentru că suntem vii, pentru că dorim, pentru că ne temem să nu pierdem ceea ce contează. Uneori ne lovim unul de celălalt ca două adevăruri care nu știu încă să stea în același spațiu. Dar chiar și în conflict, îl aleg. Chiar și în furie, există o fidelitate adâncă față de noi.

Pentru mine, iubirea erotică nu mai este doar plăcere. Este capacitatea de a rămâne, de a nu fugi când dorul doare, când gelozia mușcă, când singurătatea se infiltrează în pat. Este maturitatea de a-mi recunoaște nevoile fără a-l transforma pe el în vinovatul lor. Este curajul de a-mi păstra feminitatea vie, senzuală, creatoare, chiar și atunci când corpul meu tânjește după prezență.

Noul an vine ca o inițiere. Nu ca o promisiune naivă, ci ca o asumare. Aleg un nou început în iubirea mea: mai conștientă, mai adevărată, mai puțin reactivă. Aleg să iubesc fără să mă micșorez și fără să cer iubirii să-mi vindece toate rănile copilăriei. Aleg să-mi port dorința cu demnitate.

În viață, noul an înseamnă expansiune. În afacere, înseamnă curajul de a-mi onora valoarea. În proiecte, înseamnă să dau formă ideilor mele fără să mă mai îndoiesc că am voie. Oportunitățile vin către mine pentru că am învățat să nu mă mai ascund. Evoluția mea nu mai este grăbită, ci integrată. Învăț, studiez, cresc nu ca să demonstrez, ci ca să întruchipez.

Ca femeie și ca viitor psiholog, simt că intru într-un an al profunzimii. Al adevărului spus fără rușine. Al erotismului ca forță vitală, nu ca tabu. Al iubirii ca proces psihic, nu ca ideal romantic. Știu acum că dorința mea este un limbaj al sufletului și că relațiile mele sunt oglinzi, nu colivii.

Închid anul cu recunoștință pentru tot ce m-a durut și m-a deschis. Îl deschid pe cel nou cu trupul treaz, cu inima vulnerabilă și cu mintea limpede.

Iubirea mea erotică merge mai departe.

Eu merg mai departe.

Și nu mai cer permisiunea nimănui să fiu întreagă.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir