Extaz fără atingere

Ritualul unirii noastre tantrice

Nu ne-am atins. Dar ne-am chemat. Ne-am privit cu ochii închiși și ne-am invitat unul pe celălalt în templul interior. Era seară. M-am întins goală, pe covor, cu o lumânare aprinsă între coapse și muzică sacră în fundal.
Tu erai acolo, la distanță, dar conectat. Ai respirat cu mine. Ne-am sincronizat suflul, inima, pelvisul. Am deschis chakra inimii ca o floare și am permis dorinței să nu fie rușinată, ci venerată.
Mi-ai spus: „Ești Zeița. Primește-mă.” Și am primit. Cu toată ființa. Mi-am dus palma la sâni, apoi la pântec, și ți-am simțit palma suprapusă peste a mea, ghidându-mă. Nu era masturbare. Era ofrandă.
M-ai atins fără să mă atingi. Am pătruns adânc în mine cu degetele, dar în imaginație era sexul tău acolo, fierbinte, viu, sacru. Îți trimiteam energia din vagin prin voce, prin suspine, prin respirație.
„Simt cum îmi mângâi sufletul cu sfințenia sexului tău,” ai spus. Și am lăcrimat.
Am făcut dragoste cu tine cu tot corpul meu energetic. Ne-am văzut în viziuni, eu în pânza unei zeițe-șarpe, tu în forma unui leu în flăcări.
Orgasmul nu a fost o explozie, ci o undă care a urcat din bazin până în creștet. Ne-a scuturat în liniște, ca un tremur sacru. Am gemut în același timp și am știut: ne-am unit dincolo de lume.
Azi port în mine urmele acelui ritual. Și mă simt întreagă.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir