După săptămâni de ploaie, frig și ceruri cenușii, astăzi natura îmi oferă o surpriză: 25 de grade, un soare năucitor de frumos, o lumină care pare să fi așteptat momentul potrivit pentru a mă găsi.
Sunt în mașină și conduc. Razele soarelui îmi ating obrazul, îmi mângâie pielea și coboară, parcă, prin fiecare por. Simt căldura pe față, pe gât, pe umeri. Corpul meu se relaxează, respirația devine mai profundă, iar fiecare celulă pare să primească o îmbrățișare. Pentru câteva clipe, nu mai sunt doar o femeie care traversează un drum. Sunt o femeie care își simte întreaga existență.
Căldura aceasta ajunge simbolic până în centrul feminității mele, în bazin, în intimitatea mea, trezindu-mi senzualitatea și vitalitatea. Simt Mama Natură ca pe o prezență generoasă, aproape maternă, dar și profund erotică. Nu este vorba despre o atingere sexuală, ci despre acea energie primară care îmi amintește că sunt vie, că am un corp și că pot simți plăcere fără să am nevoie de prezența altcuiva.
Mă întreb de ce am ajuns să asociem atât de des erotismul cu o altă persoană. De ce credem că trebuie să fim dorite pentru a ne simți senzuale? Erotismul începe mult mai devreme: în felul în care ne locuim corpul, în capacitatea de a primi o senzație fără rușine, fără judecată și fără obligația de a o transforma în ceva pentru altcineva.
Din perspectiva terapiei sexuale, reconectarea cu propriul corp înseamnă să învățăm să-i ascultăm semnalele, să recunoaștem plăcerea, să ne eliberăm de presiunea performanței și să descoperim senzualitatea dincolo de validarea externă.
Astăzi, soarele este amantul meu simbolic. Mă atinge fără să mă posede, mă încălzește fără să-mi ceară nimic și îmi oferă lumină fără să mă întrebe dacă o merit.
Adevărata libertate erotică începe atunci când nu mai avem nevoie să fim privite pentru a ne simți frumoase, să fim atinse pentru a ne simți vii sau dorite pentru a ne simți feminine.
Astăzi nu am nevoie să mă dorească nimeni pentru a mă simți dorită de viață.
Nu mă îndrăgostesc de soare. Mă îndrăgostesc de femeia care devin atunci când îmi permit să-l simt.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir

