Energia masculină în timpul actului sexual

Când îl simt ca forță vie și liniște în mine

Când fac dragoste cu el, nu îl simt doar fizic. Îl simt intrând în mine ca o prezență. Ca un fel de duh cald și vertical care nu se sprijină doar pe erecție, ci pe o coloană invizibilă ce-mi traversează trupul. Energia masculină se simte, pentru mine, ca o pătrundere care nu se oprește la sex, merge mai sus, în stomac, în piept, în gât... și uneori până în ochi, dacă avem curajul să ne privim.
E o tensiune frumoasă în el. O reținere care nu e blocaj, ci intenție. Când e cu mine și simt cum se încarcă, cum își înfrânează instinctul doar ca să fie aici, știu că energia lui nu vrea doar plăcere. Vrea sens. Vrea legătură. Iar când el se lasă dus de val, dar fără să se piardă, simt o forță ancestrală. E ca un fluviu care știe exact unde curge, dar nu cere râului să-l oprească. Își urmează calea, iar eu, cu tot pântecul meu, îl primesc.
Uneori e blând, aproape mistic. Mă atinge de parcă m-ar închina. Altfel, e sălbatic și adânc, și în acele clipe îl simt ca pe o sabie vie care mă taie și mă trezește din somnul gândurilor. Mă scoate din cap și mă aduce în corp. Și ce bine e acolo, în trupul meu viu, fierbinte, viu... alături de trupul lui la fel de viu.
Energia lui masculină e albastră în mintea mea. Densă. Focalizată. Dar când se topește în mine, se face aurie. Devine lumină, căldură, siguranță. Iar eu, în brațele lui, nu mai sunt doar femeie. Sunt femeie-în-răspuns. Sunt reflexia lui și, poate, revelația lui.
Și după, când totul se așază, simt că încă vibrează în mine. Nu prin gesturi, nu prin cuvinte, ci prin amintirea forței lui conținute în mine. Ca și cum el a plecat, dar un strat subtil din el a rămas. Și mă transformă, puțin câte puțin.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir