Dragă eu din viitor
”Mă gândesc la tine ca la o femeie care va deschide cândva aceste rânduri cu o liniște pe care eu încă o caut. Poate într-o dimineață tăcută, poate într-o noapte în care trupul îți amintește că ai trăit mult, intens, fără să te ascunzi de tine însăți.
Îți scriu din prezentul meu ca dintr-o cameră plină de ecouri. Aici sunt toate: dorințele, greșelile, îndrăznelile, iubirile care au ars prea repede și cele care au rămas ca o căldură sub piele. Nu regret nimic. Pentru că fiecare clipă, fiecare alegere, fiecare tremur al inimii a fost o cărămidă din femeia care vei fi tu.
Poate că atunci când vei citi aceste cuvinte vei zâmbi ușor, cu acea înțelepciune calmă pe care timpul o așază pe umeri. Poate vei atinge pagina ca pe o piele veche a sufletului tău și vei spune: da, aceasta eram eu. O femeie care a simțit adânc, care nu a fugit de intensitate, care a îndrăznit să fie vie chiar și atunci când viața era dureroasă.
Sper că ai învățat să privești trecutul fără judecată, ca pe un corp al memoriei: cu cicatrici, dar și cu frumusețe. Pentru că fiecare cicatrice a fost o lecție, iar fiecare bucurie o confirmare că inima știe să se deschidă din nou.
Îți mulțumesc că exiști. Îți mulțumesc că ai dus mai departe tot ceea ce eu am început să construiesc, confuzia mea, pasiunea mea, curajul meu de a nu face compromisuri cu propria mea esență.
Dacă ai ajuns într-un loc al împăcării, atunci înseamnă că totul a avut sens.
Și poate că atunci, în acel viitor care pentru tine este prezent, vei închide jurnalul pentru o clipă, vei respira adânc și vei simți cum trecutul și viitorul se ating în tine ca două palme calde.
Iar între ele există aceeași femeie:
tu.
Vie. Întreagă. Și împăcată cu povestea ei.”
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir