Dorințele ascunse- furia erotică
O Călătorie în Luminile și Umbrele Destinului
Astăzi am simțit cum o furie adâncă mă cuprinde. Nu era doar o simplă frustrare, ci ceva mult mai profund, ca o energie care își căuta drumul spre lumină. Mă simțeam prinsă între o dorință intensă și o teamă că nu o pot înfrunta complet. Parcă o parte din mine voia să se elibereze, dar alta se temea de ce ar putea urma. A fost ca un foc care arde pe dinafară, dar care, în interior, mă făcea să mă simt nesigură și vulnerabilă. Ceva din mine voia să simtă, să experimenteze, dar nu reușeam să pun cuvinte acestor dorințe. Cum să le accept când îmi pare că lumea le condamnă?
Am observat că, în momentele în care încercam să mă eliberez, o umbră apare în jurul dorințelor mele, o senzație de vinovăție, un fel de îngrijorare că ceva din mine nu este „corect”. De parcă unele dorințe nu ar trebui să fie exprimate, că nu am voie să le trăiesc așa cum simt. Totuși, în adâncul meu, știu că acelea sunt părți din mine pe care le-am ascuns mult timp, că sunt lucruri pe care am încercat să le ignor, poate pentru că am învățat că nu sunt acceptabile.
Și totuși, aceste dorințe continuă să crească. Mă simt ca și cum aș fi prinsă între două lumi: una care îmi cere să fiu rațională, controlată, și alta care mă cheamă spre o libertate pe care nu știu cum să o trăiesc complet. În fiecare pas, îmi dau seama că, dacă nu accept aceste părți ascunse ale mele, ele vor ieși la suprafață într-un mod pe care nu îl pot controla. Furia, dorința, teama, toate se amestecă, creând o lume confuză în mine. Și totuși, o parte din mine simte că acesta este un drum necesar. Poate că, doar prin această confruntare cu umbrele mele, voi ajunge să mă înțeleg cu adevărat.
În această căutare a propriei identități, în fața dorințelor mele, simt o promisiune de schimbare, de eliberare, dar și de responsabilitate. Odată ce aceste umbre vor fi văzute, poate că le voi înțelege și le voi accepta mai ușor. Până atunci, furia rămâne acolo, vibrând în fiecare colț al ființei mele, așteptând momentul în care voi învăța să o las să se manifeste fără frică.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir
