Decizia de a trăi într-o lume care nu e pregătită pentru tine

Uneori mă gândesc că viața este o bibliotecă infinită de posibilități.
În fiecare secundă se scriu milioane de povești:
un copil se naște,
un om moare,
o femeie își face curaj să plece,
altcineva își pierde curajul și rămâne.
Iar eu… scriu.
Scriu într-o cameră care uneori pare prea mică pentru toate gândurile mele.
Scriu într-o lume care nu e întotdeauna blândă.
Sunt momente în care nimic nu pare să fie la locul lui:
acasă nu e bine,
la muncă nu e bine,
într-un domeniu simți că nu aparții.
Și atunci apare întrebarea pe care puțini o spun cu voce tare:
De ce să continui?
Psihologia ar spune că omul caută sens.
Psihanaliza ar spune că luptăm cu propriile noastre umbre.
Dar uneori adevărul este mult mai simplu și mai visceral:
continuăm pentru că alegem să trăim.
Decizia de a trăi nu este un sentiment romantic.
Nu este o poezie perfectă.
Este o alegere dureroasă, repetată zilnic.
Este momentul în care spui:
„Da, viața mea este grea acum.
Dar undeva, într-un alt colț al realității mele, există încă o posibilitate.”
O posibilitate de a pleca.
O posibilitate de a schimba direcția.
O posibilitate de a deveni altcineva.
Noi nu trăim o singură viață.
Trăim sute de vieți posibile care se ramifică din fiecare decizie.
Iar uneori cea mai mare libertate nu este să fii fericit.
Ci să spui:
„Nu renunț. Voi vedea ce se întâmplă dacă mai trăiesc încă puțin.”
Și poate că exact în această decizie crudă, lucidă, aproape fanatică
se ascunde cea mai profundă formă de curaj uman.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir