Când sărutul devine mai intim decât sexul
Există momente în care trupurile se întâlnesc, dar sufletele rămân îmbrăcate.
Sexul poate fi uneori doar mișcare, ritm, descărcare, o coregrafie pe care corpul o știe fără să întrebe inima dacă e pregătită. Un limbaj mecanic, aproape reflex, în care pielea atinge pielea, dar privirea evită adevărul.
Dar sărutul…
Sărutul cere altceva.
Să săruți înseamnă să te apropii de respirația celuilalt, de tăcerea dintre două bătăi de inimă. Înseamnă să lași garda jos atât de aproape încât nu mai există mască, nici distanță, nici loc unde să te ascunzi. Gura nu minte ușor. Buzele recunosc emoția înainte ca mintea să o traducă.
Poate de aceea, uneori, oamenii fac sex și evită să se sărute.
Pentru că sexul poate exista și fără vulnerabilitate.
Dar sărutul cere prezență.
Sexul poate fi foame.
Sărutul este uneori iubire.
Sexul poate fi despre corpul pe care îl iei.
Sărutul este despre sufletul pe care îl primești.
Există o intimitate aproape dureroasă în a săruta pe cineva care îți mișcă lumea interioară. Pentru că în acel gest mic nu mai e doar dorință, e recunoaștere. E acel „te văd” spus fără cuvinte.
În jurnalul meu interior mă întreb dacă nu cumva cele mai profunde dezgoliri nu sunt ale pielii, ci ale inimii. Pentru că poți rămâne îmbrăcat emoțional în timpul sexului. Dar un sărut adevărat te poate lăsa complet descoperită.
Poate tocmai de aceea uneori ne e mai ușor să oferim corpul decât tandrețea.
Corpul poate juca un rol.
Un sărut sincer, mai greu.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir