Astăzi sunt schimbată. Astăzi sunt îndrăgostită.
M-am întors din călătoria mea puțin răvășită. Nu din cauza drumului, ci din cauza unei întâlniri pe care niciun GPS nu o poate găsi. M-am întors cu inima mutată câțiva centimetri mai sus, atât de sus încât uneori îmi bate în gât și îmi fură cuvintele.
Astăzi sunt îndrăgostită.
Și, Doamne, cât de ciudat este corpul unei femei atunci când iubește.
Nu îmi este foame. Dar mă hrănesc dintr-un mesaj.
Nu îmi este somn. Dar aș putea adormi într-o îmbrățișare imaginară.
Nu mă pot concentra. Pentru că o parte din mine dansează în altă parte, chiar și atunci când eu par să stau liniștită.
Mult timp am crezut că este o problemă. Că trebuie să mă controlez. Că trebuie să mă maturizez. Că iubirea este ceva ce trebuie ținut în lesă.
Astăzi înțeleg altceva.
Corpul nu înnebunește atunci când iubește.
Corpul celebrează.
Psihanaliza spune că iubirea scoate la suprafață cele mai vechi doruri ale noastre. Nu îl vedem doar pe celălalt. Ne vedem și pe noi, copilul care a vrut să fie ales, femeia care a vrut să fie privită, sufletul care a sperat că există un loc unde poate lăsa armura jos.
De aceea iubirea ne obosește și ne trezește în același timp.
Este imposibil să deschizi o cameră închisă ani întregi fără ca praful să se ridice.
Iubirea face exact asta.
Ridică praful.
Ridică fricile.
Ridică dorințele.
Ridică energia aceea caldă care începe în abdomen și urcă încet prin tot corpul, ca o lumină care își caută locul. Nu este doar energie sexuală. Este energie vitală. Este felul în care viața îți amintește că ești vie.
De aceea atât de multe femei se sperie.
Când inima accelerează, ele cred că trebuie să fugă.
Când stomacul se strânge, cred că este un semn rău.
Când nu mai dorm, cred că iubesc prea mult.
Dar dacă, pentru o clipă, am înceta să fugim?
Dacă am înțelege că fluturii nu sunt o boală, ci prima limbă pe care corpul o vorbește atunci când se simte atras?
Nu trebuie să îi omori.
Trebuie doar să înveți să zbori împreună cu ei.
Da, mănâncă, chiar dacă nu îți este foame. Corpul tău are nevoie de energie ca să susțină emoțiile pe care sufletul le produce.
Dormi, chiar dacă mintea încă îi pronunță numele. Pentru că iubirea nu pleacă dacă închizi ochii câteva ore.
Respiră.
Ieși în natură.
Scrie.
Dansează.
Lasă energia să circule prin corp, nu doar prin imaginație.
Și, mai ales, nu transforma iubirea într-o închisoare.
Las-o să rămână o grădină.
Nu alerga după ea ca și cum ar fi ultimul tren din gară.
Și nici nu fugi din fața ei ca și cum te-ar putea zdrobi.
Apropie-te încet.
Privește-o.
Întinde mâna.
Pentru că iubirea nu vine să te distrugă.
Ea vine să-ți arate câte încăperi din tine au rămas nelocuite.
Astăzi sunt schimbată.
Poate că mâine voi fi altfel.
Dar astăzi îmi permit să iubesc fără să mă rușinez de ceea ce simte corpul meu.
Și dacă citești aceste rânduri cu inima bătând puțin prea repede, cu stomacul plin de fluturi și cu nopțile devenite mai scurte, vreau să-ți șoptesc ceva, de la femeie la femeie:
Nu este ceva greșit cu tine.
În tine doar înflorește o primăvară pe care corpul o cunoaște cu mult înainte ca mintea să o înțeleagă.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir