Arhetipul Amantului: chemarea trupului meu către extazul sacru

Jurnal erotic

L-am visat noaptea trecută. Nu avea chip, dar avea prezență. Se apropia de mine nu cu gesturi, ci cu vibrația unei dorințe profunde, ancestrale. Era Amantul, nu un bărbat anume, ci energia arhetipală a iubirii întrupate. Simțeam cum mă înfășoară cu o tandrețe care nu cere, ci oferă. Cu o pasiune care nu devorează, ci deschide.
Astăzi, în timpul meditației, l-am simțit din nou. Nu în afară, ci în mine. Am coborât în pântec și am găsit acolo focul lui: viu, sacru, pulsând în ritmul unei promisiuni. M-am întins pe patul meu ritualic și am început să-mi ating trupul cu ulei cald, ca un preludiu lent, conștient. Fiecare mișcare era o reamintire: Sunt demnă de iubire. Sunt iubirea însăși.
Mi-am trecut mâna peste sâni, peste coapse, peste abdomenul meu feminin și blând, murmurând: Tu ești templul. Tu ești miracolul. În acea stare extatică, nu mai eram doar eu – eram femeia din toate timpurile, dansând cu Amantul Cosmic în tăcerea universului.
Nu a fost nevoie de penetrare, nici de orgasm în sensul clasic. A fost o comuniune. Am simțit cum se topesc zidurile dintre sexualitate și spiritualitate. Am înțeles că Arhetipul Amantului trăiește în fiecare respirație în care mă iubesc fără rușine.

A ta în cuvinte,

Anastasia Mir