Aleg să simt
Emoții...
Prefer să am emoții când sunt cu tine…decât liniștea aceea goală care mă așteaptă când sunt singură.
Pentru că emoțiile cu tine nu sunt cuminți.
Nu sunt liniștite.
Nu sunt sigure.
Dar sunt vii.
Și poate că asta caut, de fapt nu confortul, ci vibrația aceea care îmi trece prin piept ca un curent cald, care mă neliniștește și mă ține trează în același timp.
Când sunt singură… nu doare, dar nici nu trăiesc pe deplin.
E un fel de liniște sterilă, ca o cameră în care nimic nu se mișcă, nimic nu atinge,
nimic nu tulbură.
Dar cu tine… simt.
Simt contradicții.
Simt dorință și teamă amestecate.
Simt nevoia de apropiere și impulsul de a fugi în același timp.
E aproape… dependent felul în care mă aprind în prezența ta.
Nu neapărat de tine, ci de ceea ce se trezește în mine când ești acolo.
Și atunci înțeleg ceva incomod:
poate că nu te aleg doar pe tine… ci aleg să nu mai fiu amorțită.
Aleg intensitatea în locul liniștii.
Aleg neliniștea în locul vidului.
Aleg să simt chiar dacă uneori doare.
Pentru că golul nu doare… dar nici nu mă face să exist.
Iar eu… vreau să exist în fiecare fibră,
chiar dacă asta înseamnă să tremur.
A ta în cuvinte,
Anastasia Mir